De câte ori să mai anticipez “anul marilor schimbări” în Sănătate?

Recitind topul celor mai importante 10 evenimente de pe plan intern (articol care a fost pe prima pagina a ZF din 24 decembrie) am văzut că anul 2014 a adus unele motive de optimism în mediul de afaceri: un nivel al CAS mai mic cu 5 puncte procentuale, o creștere economică (estimată) la peste 2,5%, o ofertă publică record pe Bursa de la București. Întorcându-mă însă la sectorul de Sănătate, despre care scriu de de mai bine de opt ani, despre 2014 s-ar putea spune că a fost un an irosit, care nu a reușit să aducă “marile schimbări” așa cum se anticipau în urmă cu 12 luni.

2014 începea cu Eugen Nicolăescu în fruntea Ministerului Sănătății, un liberal care dorea să deschidă calea asigurărilor private de sănătate plecând de la reglementarea serviciilor pe care statul le asigură. Reforma lui ar fi putut aduce multe dintre schimbările așteptate în Sănătate. A plecat de la Sănătate când mai avea doar un pas până să-și implementeze propunerile și după un an de negocieri și discuții cu actorii din sistem pe marginea acestora. O mică partea dintre ideile sale au fost preluate de actualul ministru și implementate din vară, dar esența s-a pierdut.

Era a “n”-a încercare de reformă din Sănătate care eșuase și care mai irosea un an din Sănătate, poate domeniul cel mai rezistent la schimbare din întreaga economie.