De ce procurorii sunt aplaudați, iar inspectorii Fiscului înjurați

Într-o societate bolnavă de bănuiala că aici nu poți face avere, nu te poți realiza ca om și nu poți izbuti ca ființă dotată cu rațiune și curaj dacă nu furi, dacă nu înșeli, dacă nu minți, într-o societate  ale cărei asumpții și nevroze sunt solid confirmate de ceea ce se întâmplă zilnic, ei bine, într-o astfel de societate, te-ai fi așteptat ca acțiunea ANAF împotriva comercianților care nu emit bonuri fiscale să aibă un succes la public egal măcar cu cel înregistrat de DNA, în ultima vreme.

Ce avem în schimb? O ieșire uluită a șefului guvernului care aproape se justifică și aproape se roagă: Ce am făcut? Nu am închis decât 232 de companii dintr-un milion de contribuabili! Și, spune textual premierul: pentru 232 de mici firme închise de ANAF, “prigoana generală” este o exagerare!

Este neadecvat că premierul vorbește despre “prigoană” – “prigoniți” sunt creștinii din Kenya, nu inspectorii ANAF. Dar uluiala lui trebuie să fi fost sinceră. Atât de prost a fost primită de public acțiunea ANAF încât rezultatele bune nu se mai văd. Nu se mai vede că orice comerciant îți întinde acum rapid bonul fiscal, nu se vede că, așa cum raportează ANAF, în primele trei luni din an numărul de case de marcat “fiscalizate” a crescut cu 25% față de perioada similară a lui 2014 sau că, față de luna martie a anului trecut, vânzările de role de hârtie pentru casele de marcat au crescut cu 80%, iar față de luna trecută cu 100%, după cum a arătat la ZF Live Velin Ganev, CEO Danubius Exim, companie de distribuție de casele de marcat. Cee ace înseamnă că acțiunea Fiscului a prins.