De ce-și tot schimbă britanicii premierii?

Instabilitatea pare să fi devenit o trăsătură a vieții politice a Marii Britanii, scrie CNN.

Regatul Unit este pe cale să aibă al șaselea premier în aproximativ șapte ani, în condițiile în care lider după lider eșuează în a revitaliza o economie persistent slăbită, care apasă asupra veniturilor și costurilor de trai, nemulțumind electoratul. Liderul partidului laburist Keir Starmer a demisionat în această săptămână după doar doi ani de mandat, iar predecesorii săi Rishi Sunak, Liz Truss, Boris Johnson și Theresa May s-au confruntat cu multe dintre provocările întâlnite de acesta și au avut mandate la fel de scurte. „It’s the economy, stupid“, fraza cu care fostul președinte american Bill Clinton a intrat în istorie, rezumă perfect faptul că aproape întotdeauna experiența alegătorilor cu privire la economie determină cât de mulțumiți sunt aceștia de liderii politici. În Marea Britanie, politicienii plătesc scump pentru sentimentul că viața devine tot mai grea și mai scumpă. Salariile de-abia au ținut pasul cu prețurile de consum în creștere. De când Partidul Laburist a preluat puterea în 2024, salariul săptămânal mediu, ajustat la inflație și excluzând bonusurile, a crescut cu mai puțin de 1% până la 494 lire sterline (651 dolari), doar ușor peste avansul înregistrat din 2019. Între timp, taxele se situează la maxime pe mai multe decenii. „Totul se reduce la economie“, arată Raoul Ruparel, economist la Boston Consulting Group. 

Starmer și cei patru lideri de dinaintea sa au diagnosticat corect perena problemă a creșterii anemice a Marii Britanii și au făcut din soluționarea acesteia prioritatea lor numărul unu. Și totuși, aceștia nu au reușit să aducă o creștere economică robustă chiar în condițiile în care datoriile guvernamentale au crescut, lăsând administrații succesive cu puțină putere de a rezolva o listă în creștere de provocări, de la infrastructura deficitară, la o penurie cronică de locuințe.