Deloitte: Obligațiile de raportare privind aspectele de mediu ale companiilor: declarația nefinanciară și regulamentul privind taxonomia

Între raportarea trimestrială, pregătirea pentru raportarea în format electronic european (European Single Electronic Format – ESEF) și aprobarea politicii de remunerare, companiile trebuie să țină pasul și cu o serie de cerințe suplimentare privind raportarea nefinanciară, aspect care poate avea un impact asupra raportării financiare.

Potrivit Directivei 2014/95/EU privind raportarea nefinanciară (Non-Financial Reporting Directive – NFRD), transpusă local prin Ordinul ministrului finanțelor publice (OMFP) 1802/2014 și OMFP 2844/2016, societățile comerciale cu peste 500 de angajați aveau obligația să prezinte o evaluare a impactului pe care activitatea acestora o are asupra mediului, a aspectelor sociale și a tratamentului aplicat angajaților, dar și un bilanț al eforturilor privind respectarea drepturilor omului, eradicarea corupției și a mitei și asigurarea diversității în consiliile companiei (în ceea ce privește vârsta, sexul, mediul educațional și profesional).

În urma adoptării Pactului Verde European, a apărut necesitatea de a avea criterii unitare privind raportarea activităților economice care pot fi considerate durabile din punctul de vedere al mediului, criterii care să asigure creșterea transparenței și a coerenței clasificării acestor activități și limitarea riscului de dezinformare ecologică.