Dilemă de tip oul sau găina sau de ce nu se fac PPA-uri în energie: Nici măcar nu există capacitate pentru a semna contracte mari, iar proiecte noi nu se fac pentru că băncile sunt atât de precaute încât ratează oportunități

♦ În timp ce pe piețe precum Polonia contractele de achiziție de energie pe termen lung (PPA – power purchasing agreements) au decolat, în România piața este deprimată. Sunt mai multe motive, spun oamenii din sector. În primul rând nu există capacitate de producție pentru a semna contracte de anvergură, dar pe de altă parte nici băncile nu vor să finanțeze dezvoltatorii care nu au semnate PPA-uri. Mai departe, plafonarea energiei până în 2025 și problema garanțiilor de origine, esențiale pentru a atesta sursa energiei, sunt alte pietre care atârnă de gâtul pieței de PPA-uri.

„Din perspectiva dezvoltatorului, cel mai important este că datorită acestui instrument proiectul energiei regenerabile devine bancabil, iar dezvoltatorul poate securiza un împrumut pe termen lung, având un contract pe termen lung stabilit“, a explicat Kamil Janczyk, director consultanță financiară, Deloitte Polonia, în cadrul videoconferinței Deloitte/ZF „Instrumente de finan­țare pentru energia verde: Cum alegi între CfD-uri, PPA-uri sau granturi pentru un business case solid?“

Cazul Poloniei este relevant pentru România, țara reușind anul trecut să semneze PPA-uri pentru 1,2 GW de capacitate. România a bifat un nivel modest de 0,2 GW de capacitate și sunt destul de puține șanse ca lucrurile să se schimbe semnificativ din cauza contextului de piață. „În Polonia încă este o piață în trasformare și cred că primul anunț a fost în ultima zi din luna iulie din 2018, atunci a fost momentul în care primul PPA a fost executat în Polonia. De atunci am văzut un număr destul de mare de PPA-uri în 2021, 2022“, a mai spus Kamil Janczyk.