Dimitrios Goranitis, Deloitte: De ce ar trebui ca România să intre în Uniunea Bancară chiar și fără a adopta moneda euro

Uniunea Bancară a fost răspunsul zonei euro la criza financiară din 2010. Pentru țările din zona euro, a devenit evident că stabilitatea sectorului bancar este crucială pentru bunul mers al economiei și al societății și că sistemele naționale de supraveghere au fost adesea inadecvate sau lipsite de independență. Prin urmare, au apărut riscuri sistemice și competiția la nivelul sectorului bancar a fost distorsionată, iar cei care ar fi trebuit să primească credite nu aveau acces la ele, ceea ce a afectat economia locală.

Așadar, Autoritatea Bancară Europeană (European Banking Authority – EBA) a creat un cadru unic de supraveghere (Supervisory Review and Evaluation Process – SREP) și Banca Centrală Europeană (BCE) a înființat o autoritate unică de supraveghere (Single supervisory mechanism – SSM) pentru toate băncile din zona euro și pentru subsidiarele lor. În cele din urmă, a înființat o autoritate unică de rezoluție (Single Resolution Board – SRB) și o schemă de garantare a depozitelor pentru a controla situațiile în care băncile nu-și mai pot îndeplini obligațiile, în vederea  protejării intereselor contribuabililor. Din 2014, SSM și SRB au pornit într-o misiune curajoasă și intruzivă de a revizui toate băncile de importanță sistemică din zona euro și de „actualiza” standardele de supraveghere, ceea ce a dus la conflicte destul de dese cu creditorii, auditorii, autoritățile naționale de supraveghere și guvernele. Rezultatul a fost un sector bancar în zona euro care acum se bucură de o mai bună capitalizare, de un portofoliu de credite mult mai sănătos și de capacitatea de a preveni viitoare crize. Pe lângă beneficiile evidente pentru economiile locale și pentru națiuni, Uniunea Bancară a îmbunătățit reputația întregului sector bancar în rândul investitorilor externi, al piețelor globale de capital și financiare, ceea ce a crescut profitabilitatea sectorului.

Uniunea Bancară permite țărilor din afara zonei euro să devină membre pe baza solicitării lor exprimate în mod voluntar. Așadar, de ce ar trebui România să ia în calcul în acest moment opțiunea de a solicita să devină membru?