Două luni în alt sistem

Au trecut două luni de când am decis să ieșim din sistemul de învățământ de stat și să testăm varianta privată. După 4 ani si o lună la stat și doar două luni în partea cealaltă probabil că am o viziune ușor incompletă. Dar cred că pot povesti despre cum merg lucrurile în ambele sisteme.

Alegerea școlii este pentru mulți părinți un moment care dă insomnii. La noi lucrurile au fost din fericire simple. Ne-am dus la școala de care aparținem după buletin, care întâmplător este printre cele mai lăudate din sector și chiar din București. În plus am ajuns la una dintre cele mai căutate și experimentate învățătoare. Foarte bine, nu? Parțial. Școlile și profesorii buni ajung să se sufoce sub propria faimă, din cauza aglomerării excesive a claselor și a așteptărilor părinților.

Iar după 4 ani și o lună de învățământ românesc primar am ajuns la concluzia că una dintre marile probleme ale sistemului sunt chiar părinții. Cei care fac anumite lucruri pentru că așa cred că e normal și cei care sunt de acord cu primii pentru că nu au curaj să facă altfel, temându-se poate că mica lor opoziție va dăuna copilului.