Dragoș Damian, Terapia Cluj: Ca să fabrici mai mult, întâi trebuie să fabrici mai puțin. Atenție! Opinia conține termeni expliciți gen „serii pilot”, „serii de validare”, „reproductibilitate”, etc., utili pentru politicienii care critică producția de medi

Planificarea capacitatilor de productie si gestionarea lantului de aprovizionare (“supply-chain”) este o stiinta (aproape) exacta, si este utilizata la fabricarea de scobitori, rachete sol-sol, masini de cusut, medicamente, vaccinuri si orice altceva.

Extinderea capacitatilor de productie pentru a face fata cererilor in crestere sau pentru a introduce produse noi, extinderi de gama si repere diferite este insa o poveste foarte complicata. Pentru asta unii fabricanti sisteaza productia unor repere existente ca sa faca loc celor noi; altii construiesc o fabrica noua; altii externalizeaza, activitate generic descrisa drept “productie in lohn”.

Dar majoritatea industriasilor, in special in zona productiei de repere in serii mari, care au spatii suficiente, prefera sa investeasca in extinderea capacitatilor de productie existente. Mai pun o linie de asamblare, una de ambalare, etc., sau aduc un robot sau echipament mai performant care duce capacitatea de ambalare de exemplu de la 50 la 100 de repere pe minut, etc. In cazul scobitorilor, rachetelor sol-sol si masinilor de cusut, este simplu, pui robotii si echipamentele si gata, faci doua-trei teste si cresti productia – de fapt nu este simplu pentru ca nu gasesti roboti si echipamente pe stoc la producator, dar cu un pic de planificare se rezolva.