Energie. Gaze naturale. Un an important

Principalii indicatori din piața gazelor din 2024 aduc o surpriză prin faptul că față de ultimii ani, producția internă, alături de gazele extrase din depozitele de înmagazinare au putut acoperi cererea internă. Datele furnizate de Transgaz, la solicitarea ZF, arată că anul trecut, consumul intern a fost de 9,9 miliarde de metri cubi, o creștere de 2% față de 2023, încă sub nivelul din 2022 care a lovit masiv industria prin explozia prețurilor. Mai departe, producția internă a reușit să bifeze o creștere față de 2023, până la un nivel de 9,37 de miliarde de metri cubi. În 2023, producția internă a fost de circa 9,3 miliarde de metri cubi.

Romgaz, companie deținută de statul român, este cel mai mare producător de gaze din România, iar anul trecut a avut rezultate operaționale foarte bune. Astfel, compania a extras 4,96 miliarde de metri cubi, față de cele 4,78 de miliarde de metri cubi din 2023. Creșterea producției a fost influențată de finalizarea lucrărilor de investiții pentru extinderea infrastructurii productive, ceea ce a permis punerea în producție a șapte noi sonde, și de reactivarea unui număr semnificativ de sonde prin lucrări specifice de investiții în sonde. Vestea bună este că această creștere a producției Romgaz a putut acoperi declinul înregistrat de OMV Petrom, care anul trecut a extras 3,18 miliarde de metri cubi față de cei
3,27 miliarde de metri cubi din 2023. Împreună, cele două companii asigură aproape 87% din producția internă a României. Cel de-al treilea mare producător sunt americanii de la Black Sea Oil & Gas (BSOG) care au extras anul trecut circa 1,1 miliarde de metri cubi, potrivit informațiilor disponibile.

Dar supriza este în fluxurile, import-export, înregistrate de România anul trecut. Astfel, importul fizic a fost de
2,25 miliarde de metri cubi, mai mic decât cele 2,6 miliarde de metri cubi importate în 2023, în timp ce exportul a fost
de 2,26 mld. metri cubi, aproape la fel cu cei 2,2 miliarde de metri cubi exportați în 2023. Pe scurt, importurile 
fizice au fost mai mici decât exporturile, ceea ce înseamnă că România și-a acoperit consumul din producția internă și depozite, din nou, într-un context marcat de un consum mic.