Eșecul de diagnostic

Diagnosticând criza ca un rezultat mai degrabă al deficitului de ofertă decât al deficitului de cerere și ca o consecință mai degrabă a indisciplinei statelor decât a funcționării distorsionate a piețelor financiare, gânditorii de la Bruxelles, Frankfurt, Berlin și Paris împing reforma Uniunii economice și monetare într-o direcție greșită.

La 4 noiembrie 2008, la apogeul crizei financiare, regina Elisabeta a II-a a pus faimoasa întrebare cu ocazia vizitei pe care a efectuat-o la London School of Economics: „Cum de nu a observat-o nimeni?”

Economia de piață este prin natura ei instabilă. Ea produce cicluri economice care alternează perioade de avânt economic cu perioade de stagnare economică, iar din când în când produce crize majore, care se transformă în recesiuni severe. După Marea Depresiune din anii 1930 statele s-au dotat cu instrumente de luptă împotriva instabilității inerente a economiei de piață. Acestea sunt băncile centrale care funcționează ca împrumutători de ultimă instanță și stabilizatorii automați asociați bugetelor publice.