Glencore, cauza unei furtuni bursiere

Numărul patru mondial al minelor joacă ruleta rusească pe burse. Ridicat în slăvi când s-a listat pe piața de acțiuni, modelul hibrid al grupului, în același timp producător și negociator, este pus acum sub semnul îndoielii, scrie Les Echos. 

Trei comunicate au fost publicate în doar câteva zile. Conducerea Glencore, renumită pentru discreție, a fost forțată să vorbească, să convingă…Să convingă că unul dintre cele mai mari grupuri miniere ale planetei, unul dintre cei care stabilesc regulile jocului pe piața materiilor prime, va supraviețui. Și, mai important decât toate, că poate acoperi o datorie de 30 de miliarde de dolari când prețurile cuprului, cărbunelui și zincului, pe care le extrage de peste tot în lume, au ajuns la cele mai joase cote din ultimii șase ani. Luni, 28 septembrie, îndoielile investitorilor s-au tran­sformat în panică pe bursa de la Londra. Acțiunile Glencore s-au prăbușit, au pierdut o treime din va­loare într-o singură ședință și au ajuns la cel mai scăzut nivel din istoria companiei. Piața a tratat și obli­gațiuni Glencore ca fiind titluri „junk”. O notă a unor analiști a aprins  butoiul cu pulbere cu un scenariu sumbru: dacă prețurile materiilor prime continuă să scadă cu aceeași viteză, profitul companiei se va duce pe plata datoriei, iar valoarea de piață a producătorului de materii prime va ajunge cât o picătură.

Ce este Glencore? Cu 181.000 de angajați, o cifră de afaceri de 224 de miliarde de dolari, întreprinderea masto­dont domină piața mondială a zincului, a cuprului, a cărbunelui și cobaltului. Activele sale sunt eva­luate la 252 miliarde de dolari. În 2011, compania vindea în fiecare zi 3% din cât petrol consuma întreaga lume. De aceea căderea sa vertiginoasă pune sub sem­nul îndoielii modelul hibrid, care totuși a reușit să atragă cei mai mari investitori ai lumii, cum sunt fon­dul suveran al Qatarului (cel mai mare acționar, po­trivit Bloomberg) sau fondul de gestionare a activelor BlackRock. Este un model unic folosit ca argument de bază de băncile mandatate pentru a convinge investitorii să subscrie la majorarea de capital din 2011. 

Compania se poate lăuda că are o anvergură glo­bală asupra pieței de materii prime. În primul rând, co­merțul, care depinde de cantitățile transportate și nu de prețuri, ar fi fost prima garanție a stabilității Gle­n­core în caz de turbulențe în activitatea minieră. Ra­țio­namentul a fost convingător. Cotarea Glencore a fost cea mai mare din istoria London Stock Exchange și, la apogeul boom-ului resurselor naturale, compania era evaluată la 600 de miliarde de dolari. În 2013, a preluat producătorul minier Xstrata cu 29 de miliarde de dolari, o operațiune fără precedent în sectorul materiilor prime excluzând petrolul.