Guvernul promite investiții publice masive, pentru relansarea economică. Dar buzunarele guvernului sunt goale. Cheltuielile de personal sunt prea mari

♦ O schimbare de paradigmă în privința alocărilor bugetare ar fi un punct de plecare ♦ România nu este un stat asistențial, cum cred mulți, este pe ultimul loc în UE în susținerea celor mai săraci dintre noi, dar pentru că veniturile bugetului, ca procente din PIB, sunt mici, alocările pentru asistența socială par enorme ♦ O rejudecare a felului în care sunt alocate resursele, puține, ar face mult bine.

România este țara cel mai sim­plu de analizat din UE. Cu venituri la buget de 31% din PIB, față de o medie euro­pea­nă de 41%, Ro­mâ­­­nia își îm­parte sărăcia cum poate.

Anul trecut, 70% dintre toate veniturile bugetului consolidat au mers spre pensii și spre salariile bugetarilor (aici sunt incluși profesorii, medicii, funcționarii statului). Problema nu este că aceștia câștigă peste media pe economie (otova, salariile bugetarilor sunt cu o treime peste media pe economie), ci că veniturile statului sunt mici. Și, atunci, dacă statul încasează puțin, și ceea ce redistribuie este puțin.