Independența energetică - un obiectiv strategic național

Ucraina a semnat recent un acord în valoare de 10 miliarde $ cu Royal Dutch Shell privind exploatarea gazelor de șist, în ideea de a transforma Ucraina într-un major furnizor de gaz pentru Europa și de a pune capăt unei dependențe de Moscova care a provocat multe dureri de cap la Kiev (totul culminând cu închiderea conductei în 2006 și în 2009). Înțelegerea este expresia unui deziderat strategic al vecinilor noștri – obținerea independenței energetice. Așa cum bine arată Stratfor, chiar după câștigarea președinției de către Ianukovici, Ucraina a făcut din Naftogaz un simbol al suveranității sale, răspunzând astfel dorinței vechi de secole a Rusiei de a o integra, de data aceasta prin folosirea gazului ca instrument politic, în sfera sa de influență.

Ucraina este doar zona de fractură, vizibilă, dintr-o partidă a energiei pe care Federația Rusă o joacă, de multe ori cu ultimatumuri și fără eleganță, la nivel european și global. Balcanii, și în opinia celor de la Council on Foreign Relations, devin tot mai tare centrul unei lupte geopolitice în Est și Vest. O luptă care nu se duce cu tancurile, ci prin intermediul conductelor și a contractelor cu gaze. O luptă în care Rusia accelerează, având în vedere că lucrările la conducta South Stream au început în decembrie 2012, în vreme ce proiectul Nabucco West, care cuprinde și România, este în continuare blocat și lipsit de perspective încurajatoare.

La nivelul regiunii noastre, independența energetică este noua țintă strategică. În Polonia, visul gazului de șist a devenit visul independenței energetice, după ce Guvernul a acordat 111 concesiuni de exploatare, acoperind aproximativ o treime din teritoriul țării. Mai mult, printr-o negociere inteligentă, polonezii au obținut și o reducere importantă a prețului gazului importat din Rusia.