Inegalitatea averilor în România: revolte legitime și revolte ilegitime

Pentru mulți români, sunt revoltătoare averile acumulate prin privatizările suspecte din anii 1990 sau prin contractele care sifonează bugetul public de atunci și până în prezent. Nu amploarea inegalităților este cauza revoltei noastre, ci sursa lor. O avere de milioane de dolari câștigată de un întrprinzător în IT prin contracte pe o piață concurențială (mondială) nu-i poate deranja decât pe invidioșii incurabili. Revolta este însă legitimă în fața unei averi obținute prin conexiuni politice sau alte mijloace incorecte, chiar dacă aceasta ar fi de zeci de ori mai mică.

Aceasta explică parțial de ce se aud tot mai des în România voci care consideră inegalitatea ca fiind problema majoră a societății noastre. Soluțiile propuse constau cel mai adesea în subvenții (alocații, venituri minime garantate) și în supraimpozitarea marilor averi și venituri.

Avem de-a face aici cu o eroare de diagnostic și cu o eroare de tratament. Eroarea de diagnostic provine din faptul că sărăcia este o problemă mult mai gravă decât amploarea inegalităților de venit sau de avere. Eroarea de tratament constă în confuzia dintre lupta împotriva sărăciei și lupta împotriva inegalităților.