Inflația și... prețurile

La întâlnirea de la Cotroceni cu președintele României, șeful delegației FMI, Erik de Vrijer, s-a referit, în cadrul mai larg al politicii macroeconomice, la importanța ținerii inflației sub control. Subliniind, în context, că “trebuie să fim foarte atenți la prețurile alimentelor”. De aici s-a ajuns, în unele dezbateri publice, la afirmații cum sunt “mărfurile se scumpesc foarte tare” sau “va crește și inflația, vor crește și prețurile”.

Ce a avut în vedere șeful delegației FMI? Desigur, adevărul că unele prețuri în creștere la produsele critice au stricat, în această toamnă, media inflației. Detaliez. În septembrie 2012, deși mișcarea a mii și mii de prețuri a continuat să fie calmă, scumpirile extravagante suferite de vreo zece produse, între care creșterile de 27,45 la sută la cartofi, de 7,58 la sută la fasole, de 6,04 la sută la ulei, de 7,23 la sută la ouă, au urcat media generală a întregului sistem al prețurilor de consum la peste 5 la sută. Ceea ce nu înseamnă că ne confruntăm cu două procese: crește inflația cu peste 5 la sută și cresc prețurile cu peste 5 la sută. Mai mult: luni, când INS va publica tabloul inflației, vom vedea că prețurile mărfurilor alimentare nu vor mai fi explozive.

România va încheia totodată 2012 cu o inflație medie anuală de numai 3 la sută. Un motiv să nu ne împotmolim într-o stare de spirit bolnăvicioasă, ce ar putea să cuprindă societatea în întregul ei. Și s-o moleșească. Deși, în dezbaterile publice de la noi, nu se fac mai deloc trimiteri la rata medie anuală a inflației, importanța ei este fundamentală. Având un compas de 24 de luni (ultimele 12 luni raportate la 12 luni anterioare), ea nu se lasă perturbată de schimbările sezoniere, de scumpirile ocazionale la cartofi sau ouă, fiind indicatorul cel mai sintetic al stabilității prețurilor.

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR