Inflația, un pește încă mult prea alunecos pentru marile bănci centrale

După ani de relaxare monetară și sute de miliarde de dolari chel­tuiți pe active ca obligațiuni de stat și acțiuni, cele mai im­portante bănci centrale ale lumii încă nu reușesc să țină inflația sub control.

De aceea, pe măsură ce marile bănci centrale reiau achi­zițiile de active, se încinge dezbaterea cu privire la eficacitatea relaxării monetare (quantitative easing, QE). Un motiv: strategii băncilor centrale nu au reușit să închidă decalajele mari dintre inflația medie și țintele lor. Banca Centrală Europeană este la doar câteva zile de reînnoirea programului său de achiziții de obligațiuni – și de data aceasta fără nicio limită în timp. Rezerva Federală a SUA a revenit la un program al achizițiilor de titluri de trezorerie pentru a preveni repetarea epuizării lichidității din septembrie pe piața repo. Investitorii cântăresc posibilitatea ca Australia să adopte și ea relaxarea cantitativă. Dobânda de politică monetară a băncii centrale australiene este la 0,75% după trei reduceri în  ultimele luni, ceea ce lasă prea puțin loc pentru noi tăieri. Banca de Rezervă a Australiei a recunoscut că măsurile neconvenționale „ar trebui puse pe masă“ pentru cazul în care economia va încasa un șoc cu adevărat puternic. Cu toate acestea, o asemănare între banca centrală a Australiei și colegele sale de QE este persistența ratărilor privind ținta de inflație. Inflația medie australiană din ultimul deceniu este de 2%, sub obiectivul de 2,5%.

Amploarea decalajelor dintre inflație și ținta de inflație în întreaga lume este proporțională cu dimensiunea extinderii bilanțurilor băncilor centrale. Elveția are cel mai mare decalaj de inflație din ultimul deceniu, de 2 puncte procentuale. Nici Japonia nu se descurcă mai bine. Ambele bănci centrale au acum active care depășesc PIB-ul național, cu mult peste alte bănci centrale majore. Decalajul de inflație din zona euro este mai mic, de 0,7 puncte procentuale, iar extinderea bilanțului este mai moderată.