Infrastructura pe care o visam pentru Romania

În urmă cu 10 ani vizitam Tunisia și primul lucru care m-a uimit a fost calitatea drumurilor publice naționale și regionale. Mi-am zis: wow, cum au reușit? Nu părea să fie în culmea dezvoltării economice și totuși calitatea infrastructurii rutiere era foarte bună. Stațiunile turistice erau la standarde de nivel european, iar atitudinea oamenilor care lucrau aici era foarte orientată către client. Același lucru l-am observat în urmă cu trei ani, când vizitam Marocul. Calitatea drumurilor publice naționale și regionale era foarte bună. Drumurile care străbat munții Atlas sunt impecabile. Miracolul african există!, mi-am spus.

Sigur că și în Africa sunt țări mai dezvoltate, pentru că sunt gestionate mai orientat către dezvoltare durabilă, mai ales fostele colonii franceze, dar și alte țări, cu resurse extraordinare, în care standardul de viață este la nivelul de supraviețuire.  Diferența o fac viziunea strategică a managementului țării și modalitățile în care au fost orientate investițiile guvernamentale.

Un exemplu pozitiv este și China, care realizează proiecte de infrastructură în ritm accelerat, chiar dacă poate nu ne place din cauza regimului comunist de guvernare care ne aduce aminte de anii de comunism din România ce au generat un regim autarhic eșuat ca urmare a oprimării psihologice și a sărăciei generalizate.