Ioan Dumitrașcu și Roxana Trîmbițaș, Filip&Company: Implementarea modelului Kurzarbeit în România ar putea fi colacul de salvare al economiei locale

Kurzarbeit, în traducere „muncă scurtă”, este o soluție aplicabilă în situații speciale, de criză, apărută în Germania acum mai bine de un secol, dar ajunsă cunoscută în urma rezultatelor excelente din perioada crizei financiare globale din 2008-2009. În timp ce restul țărilor europene au suferit o creștere a șomajului de 3%, în Germania rata șomajului a scăzut pe durata crizei cu aproape 1%, fiind salvate peste 200.000 de locuri de muncă.

Modelul Kurzarbeit a fost denumit „cel mai de succes produs de export al Germaniei”, iar Comisia Europeană îl recomandă acum tuturor statelor membre în lupta pentru mitigarea riscurilor șomajului, ca urmare a pandemiei de Covid-19. La nivelul Uniunii Europene a fost aprobat programul SURE (încă neimplementat), destinat decontării cheltuielilor efectuate de state pentru anumite categorii de măsuri active, dar în special pentru măsurile de tip Kurzarbeit.

Conceptul este unul simplu, angajatorul reduce unilateral timpul de muncă, plătește salariul pentru timpul de muncă efectiv prestat de către angajat, iar statul suportă un procentaj din rest. Avantaje există pentru toate părțile implicate. Angajatul își păstrează locul de muncă și primește un salariu mai mare decât salariul corespunzător timpului de muncă redus. Angajatorul plătește munca de care beneficiază efectiv și își menține șansele de a se redresa în timp. Statul continuă să încaseze impozite și contribuții sociale, participând în cele mai multe cazuri cu sume mai mici decât ajutorul de somaj pe care ar trebui să îl suporte în cazul concedierilor. Pe de altă parte, dezavantajele includ (in)abilitatea statului de a susține costurile pe termen lung și eventualele obstacole birocratice, o problemă care a întârziat implementarea modelului în mai multe state europene.