Iulian Anghel, ZF: Și solidaritatea unde este? Și echitatea unde este?

În Imperiul Roman cetățenii plateau impozit statului 10%, annual, din averea estimată. Averea îți era evaluată o dată la 3 ani și plăteai impozit potrivit acelei evaluări. Era și o recompensă. Cei bogați plăteau mai mult decât cei săraci, evident, deși procentul plății era același. Dar cei bogați – deloc cei săraci – aveau acces la funcții publice tocmai pentru că plăteau mai mult. Iar din funcțiile publice se câștiga bine.

“Anii trec ca apa/El era un om sărac, muncitor cu sapa”. Mi-l aduca aminte pe Adrian Videanu, mare șef peste PD, pe atunci, justificând cota unică de impozitare de 16%: păi cei bogați plătesc oricum mai mult pentru că una e să plătești 16% la un salariu de 100 de lei și alta e să plătești 16% la un venit de 1.000 de lei. Corect rationament, la acea vreme. Doar că lucrurile s-au schimbat, cu timpul. Prin multe metode legislative cam jumătate din populație nu plătește taxe sau unele taxe. De vreo 20 de ani cei care lucrează în IT nu plătesc impozit pe venitul salarial. Deși câștigul lor din salarii este de 5-10 ori peste salariul minim. Așa se face ca unul care câștigă un salariul net de 1500 de lei plătește impozit pentru acest venit, iar unul care câștigă 10.000 de lei nu plătește acest impozit. Unde este  echilibrul social? Întregul viitor stă în trecut, dar noi nu vedem.

Noul ministru al finanțelor spune că contribuțiile la sănătate trebuie plafonate pentru cei bogați pentru că ei primesc în spitale aceeași îngrijire ca și cei săraci, deși contribuie mai mult. Dar ministrul, dincolo de banii pe care îi are în cont, pe ce drumuri merge? Din bani cui au fost ele construite? Din averea ministrului finanțelor? Spitalele au fost construite din averea săracilor sau a bogaților? Din taxele cui?