Lungul drum de la a produce grâul la câmp, roșia în solar și a crește mielul în turmă până la croissant, caprese și drob la braseria de la colțul străzii. Și al președintelui Iohannis până la terenurile de tenis în paragină din centrul stațiunii Neptun, u

„Dar ceva produs local aici, pe o rază de 10 kilometri spre exemplu, aveți? O merdenea, o sarailie, ceva specific dobrogean?“ Vânzatoarea de la mini-supermarketul din Mangalia este mirată. „E o glumă asta sau ce?“ 

Rafturile întinse ordonat cu batoanele de Kit Kat, Mars, cu pungile de Lay’s și Doritos strălucesc. Unde să mai încapă o dobrogeană stingheră și ce șansă să mai aibă în fața acestor lucitoare ambalaje ?

Lumea se duce spre modelul „produ și consumă local“ – în industria alimentară, în energie, în servicii –  dar deocamdată inerția este destul de mare în România în această direcție. Aceasta cu toate că întârzierea/oprirea industrializării forțate de după 1990 a întors oamenii la lucrul pământului.