Majorarea cheltuielilor publice cu partide și alegeri nu indică o creștere a lăcomiei, ci o creștere a bunăstării – iată ceea ce ar putea apărea drept o judecată ciudată

♦ O estimare modestă a cheltuielilor statului cu alegerile și finanțarea partidelor, în 2020, este de 700-800 mil. lei (200 mil. lei pentru finanțarea partidelor în afara campaniei; 200 mil. lei, rambursări pentru cheltuielile din alegerile locale; 100 mil. lei, rambursări pentru cheltuielile din alegerile parlamentare; 100 mil. lei, cheltuielile guvernului pentru organizarea alegerilor locale și alte 100 mil. lei pentru organizarea alegerilor generale) ♦ Însă costul nu este mare, judecând cât de mult bine face unei țări un sistem democratic și pluripartit.

Expresia „democrația costă“, poate fi verificată la propriu – costurile subvenționării partidelor și ale campaniilor electorale sunt mari. Lipsa democrației are  însă calcule incomensurabile: de aceea democrația trebuie prețuită, slăbiciunea partidelor trebuie amendată, dar ar fi o greșeală capitală să spui că sistemul politic este inutil.

De la alegerile locale și legislative din 2016 și până astăzi, costul finanțării forma­țiunilor politice a crescut substanțial, de la 14,5 milioane de lei în 2016, la 252 mil. lei în 2019 – adică de 18 ori. Finanțarea a crescut pentru că legea de finanțare a partidelor a fost modificată și permite o finanțare pentru partide de la 0,02% din PIB până la 0,04% din PIB (dublu față de legea anterioară). Pe de altă parte, finanțarea a crescut și pentru că PIB-ul a crescut – evident că nu de 18 ori, dar crește și numărul celor înscriși în cursă.