Versiunea completă
Profesii

Mihai Stănescu, RoCoach: De ce viitorul afacerilor de familie românești depinde de profesionalizarea succesiunii?

Proprietatea unor active și leadershipul sunt profund diferite, iar trecerea unei afaceri de la o generație la alta nu poate exista fără fricțiune. În ultimii 20 de ani am lucrat cu sute de antreprenori români, cu familii care au construit…

Cristina Bellu · 8 decembrie 2025 · 4 min de citit

Proprietatea unor active și leadershipul sunt profund diferite, iar trecerea unei afaceri de la o generație la alta nu poate exista fără fricțiune.

În ultimii 20 de ani am lucrat cu sute de antreprenori români, cu familii care au construit companii de la zero și care, la un moment dat, se confruntă cu întrebările inevitabile: Ce se întâmplă mai departe? Cine preia conducerea? Cine duce businessul într-o nouă etapă?

Răspunsul simplu, „copiii”, este rareori și răspunsul corect. În România, încă funcționează un reflex cultural prin care „confecționăm” lideri prin moștenire: dacă tatăl a creat firma, fiul sau fiica sunt „de la sine” pregătiți să o conducă. Dar proprietatea unor active este doar asta: proprietate. Nu conferă aptitudine, viziune, curaj, competență sau abilitate de a lua decizii dificile sub presiune.

Leadershipul nu se transmite genetic, iar autoritatea nu se moștenește. Poți să fii acționar majoritar și, în același timp, un lider slab. Poți să nu ai niciun procent în companie și, totuși, să fii persoana care o conduce spre viitor. Aceasta este confuzia fundamentală care blochează dezvoltarea multor afaceri de familie din România.

Progres fără fricțiune nu există

Schimbul dintre generații într-o companie este un proces care produce inevitabil tensiuni. Dar tensiunile nu sunt ceva rău, ci sunt semnul că o transformare reală încearcă să se întâmple. De cele mai multe ori, fondatorul vrea continuitate, iar generația următoare vrea schimbare. Fondatorul vrea control, generația tânără vrea autonomie. Fondatorul mizează pe instinct, generația nouă pe structură și profesionalizare. Aceste diferențe nu dispar prin evitarea conflictului, dimpotrivă, ele se amplifică. Rolul fricțiunii este să scoată la suprafață ceea ce a fost ascuns sub covor ani întregi: absența unui board real, lipsa proceselor, confuzia între familie și companie, neclaritatea rolurilor.

Succesiunea nu înseamnă transmiterea unei ștafete, ci construcția unei noi arhitecturi de putere. Aici se rupe filmul în majoritatea firmelor românești. Succesiunea nu este un act ceremonial, ci o reconstrucție a modului în care se iau deciziile, a responsabilităților individuale, a culturii organizaționale, a modului în care se gestionează riscul și, nu în ultimul rând, a felului în care sunt definite obiectivele pe termen lung.

Dacă totul rămâne „cum a fost pe vremea fondatorului”, succesiunea a eșuat încă înainte de a începe.

Generația a doua nu trebuie să fie o copie, ci un multiplicator

În România, generația a doua este adesea percepută fie ca „nepregătită”, fie ca „prea entuziastă”. Realitatea este că, în multe cazuri, nu i se oferă un context real în care să fie pregătită. Leadershipul se învață în teren, cu responsabilități clare, cu acces la informație și cu libertatea de a lua decizii, inclusiv greșite.

Un lider nu se formează prin protecție excesivă și nici prin control total din partea fondatorului. Se formează prin expunere graduală, prin feedback, prin dezvoltare profesională și prin participarea la „masa deciziilor” încă dinainte ca succesiunea să fie oficială.

Boardul, guvernanța, procesele, cultura bazată pe responsabilitate, toate acestea nu sunt „mofturi corporatiste”, ci infrastructura care permite unei afaceri să supraviețuiască tranziției dintre generații. O companie fără guvernanță este un vehicul care depinde de o singură persoană. Când acea persoană nu mai este, vehiculul se oprește.

Antreprenorii români trebuie să privească succesiunea ca pe una dintre cele mai importante decizii strategice din viața lor, nu ca pe un gest de transmitere simbolică a unei moșteniri.

BIO Mihai Stănescu:

Mihai Stănescu este senior management advisor, executive coach și non-executive board member, cu peste 20.000 de ore de practică în leadership și strategie, dezvoltator al Organizational Transition Quotient (ORQ) și fondatorul RoCoach, prima companie de coaching din România. De-a lungul carierei, a ghidat și consiliat sute de lideri din companii de retail, producție, energie și finanțe din România și Europa Centrală și de Est, sprijinindu-i în tranziții organizaționale complexe și contribuind la optimizarea leadershipului și creșterea agilității echipelor de management.

Citește și