Moartea în vacanță

Am scris zilele trecute un text despre intenția unor parlamentari de a obliga marile lanțuri comerciale să pună pe raft 51% din produse din producția locală.

Nu am amintit nicio secundă de zicerile ministrului agriculturii care susținea, în interviul de pomină din ZF de acum câteva săptămâni, că iarna doar 30% din mâncarea românilor poate fi asigurată din producția internă. Eu argumentam, atât cât mă pricep, că mai multe produse puse unul lângă altul conduce la scăderea prețurilor. Prin urmare, competiția face prețurile mai mici, lasă mai mulți bani în buzunarul cumpărătorului. Raționamentul ne spune că astfel competiția contribuie la bunăstarea tuturor cumpărătorilor. Așa adăuga ceva acum: comperiția duce prețurile în jos și salariile în sus. Greșesc cu ceva?

Da, greșesc. Nu am anticipat oprobiul public în fața unui raționament care este, în opinia mea, cât se poate de rezonabil și certificat de statisticile economice. Unii mi-au zis că sunt dispuși să plătească mai mult pentru produsele românești și că eu sunt vândut străinilor: “cine a plătit articolul asta?”