Multinaționala, înger sau demon?

De o buna perioada de timp termenul de societati sau companii multinationale a intrat in cotidian, in vocabularul largit al multora dintre noi si in multe cazuri sesizam ca i-a fost atribuita o conotatie cu o usoara sau uneori chiar pregnanta tenta negativa, dar totusi rareori opiniile prezentate sunt complete sau insotite si de o motivatie fundamentata. Mass-media ca si formator de opinie lanseaza si intretine concepte care se vand bine daca au trasaturi neobisnuite, mult hiperbolizate, sau doar puternic negative. Publicul larg consumator a fost educat sa accepte si apoi sa prefere si sa caute senzationalul in orice, si mai putin sa analizeze si sa discearna cu propriul filtru rational, la rece, fapte si fenomente ce-i sunt prezentate de multe ori incomplet.

De multe ori ne intrebam in ce masura societatile transnationale aduc o suma de lucruri bune intr-o economie in dezvoltare in care intra sau de multe ori influenta indusa in economia respectiva este una nedorita. Cu siguranta ca activitatile economice derulate de catre aceste companii gigant nu garanteaza cresterea economica extinsa sau bunastarea generalizata, insa de fiecare data activitatile multinationalelor determina o restructurare profunda a zonei respective, aduc o dinamica noua in domeniul de activitate, o orientare mult mai directa spre piata si spre profit, spre competitie.

In mod concret aceste societati gigant cu filiale in multe tari pe diverse continente detin o suma variata de resurse: know-how, patente si licente, tehnologii noi, capital financiar si uman, logistica, practici organizatorice, piete de desfacere si networking global. Acest pachet largit si complex de asset-uri complementare aseaza aceste entitati economice transfrontaliere foarte aproape de varful lantului trofic in lumea economica moderna, daca nu chiar in varful lui.