O Autoritate pentru conduita industriei financiare

Entitatea la care se refera acest text s-ar ocupa de conduita (de conformare si de etica) a institutiilor ce furnizeaza servicii financiare. Criza ce a erupt in 2008 a revelat tot mai multe nereguli pe pietele financiare, hibe profunde ale sistemului de reglementare lax – asa numitul “light touch regulation”. Acest regim este legat de paradigma pietelor mereu eficiente (efficient markets hypothesis). Aceasta viziune a subestimat dinamica preturilor activelor financiare, aparitia de bule speculative, efecte de contagiune devastatoare. Conduita pe piete financiare a reliefat o problema de “integritate’a pietelor (daca functioneaza cum se presupune si corect), a creat o problema “sistemica”.  Astfel incat ceea ce parea a tine strict de teritoriul prudentialitatii la nivel de firma –la nivel microeconomic – a capatat relevanta pentru stabilitatea macroeconomica, pentru ceea ce numim acum macroprudentialitate (ce se ocupa de riscuri sistemice).

Conduita nu corecta pe piete financiare este ilustrata nu numai de scandaluri in lant, amenzi in sir aplicate de autoritati de supraveghere; dimensiunea problemei se vede si din luari de pozitie ale unor sefi de banci centrale, ale unor organisme international care se ocupa si de reglementare si supraveghere –precum Banca Reglementelor Internationale (BIS), Consiliul pentru Stabilitate Financiara (FSB), Consiliul European pentru Riscuri Sistemice (ESRB). Mark Carney, seful FSB si guvernator al Bancii Angliei, in cateva randuri a subliniat conduita rea drept generator de risc sistemic; sunt documente ale ESRB care vorbesc despre acelasi fapt. Criza a pus in atentia autoritatilor, a bancilor centrale, conduita in afaceri, adesea certata cu ceea ce implica relatia fiduciara cu clientii.

Criza financiara a impus lectii majore. Una, ca desi miscarea ciclica a economiei este fireasca, adancimea crizelor poate fi atenuata. Alta lectie este ca reglementarea trebuie sa fie adecvata si atotcuprinzatoare (inclusiv “sectorul bancar umbra”, pietele de capital). O reglementare adecvata inseamna cerinte nu formale privind capital propriu si lichiditate, limitarea leverage-ului (indatorarii), transparenta, disparitia inlesnirilor fiscale (in spiritual teoremei Miller-Modigliani) care predispun la indatorare, etc.