O imagine a slabei performanțe a brandurilor

Peste 3.500 de unități de procesare a cărnii, a laptelui, a legumelor și fructelor, dar și de realizare a pâinii avea România la începutul acestui an, iar harta industriei alimentare reflectă și puterea economică a fiecărei regiuni, arată o analiză ZF pe baza datelor de la Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA). Astfel județe precum Cluj, Timiș, Alba sau municipiul București sunt poli importanți pentru dezvoltarea fabricilor de alimente. Pe de altă parte, privind dincolo de numărul acestor fabrici și de puterea acestor unități în a livra branduri la nivel național observăm că foarte puține dintre acestea au putere să pună pe hartă un brand mai mult decât local. Astfel, mai puțin de 10% din fabricile de lactate distribuie produsele la nivel național, doar una din zece firme care procesează carne acoperă mai mult de jumătate din județele țării, în timp ce la nivelul producției de conserve de legume și fructe putem vorbi de o mână de producători naționali, la fel ca în cazul pâinii de exemplu. Practic, tabloul industriei alimentare este dominat de firme mici, care nu au putere să crească și să așeze produse pe mai multe rafturi.

În acest peisaj, importurile de produse cresc constant, în timp ce investițiile în extindere se întâmplă prea încet și cu precădere la marii jucători care acoperă deja rafturile celor mai mari magazine la nivel național.

România este cunoscută la nivel european și nu numai ca o țară agricolă și atât, fiind de cele mai multe ori campioană la producția de cereale.

Dacă la producția de pâine albă din materii prime locale stăm bine tocmai datorită acestui nivel mare de producție de cereale, nu același lucru se întâmplă în cazul producției de carne, de lapte sau de legume și fructe.