Opinie, Adrian Vasilescu, BNR: La judecata Curții Supreme

Un virus s-a strecurat în spațiul dezbaterii publice. Mai întâi a aruncat cineva o vorbă. De fapt s-a mirat că, iată, vârfurile clasei politice reprezentate în Parlament declară că susțin reînnoirea mandatului guvernatorului BNR Mugur Isărescu, după ce ani la rând întreaga clasă politică – și puterea, și opoziția – l-ar fi contestat violent. Apoi, o întrebare a devenit obsedantă: „Ce anume a determinat această neașteptată răzgândire.“

S-o luăm metodic. 

1) Povestea cu răzgândirea e o ficțiune. O închipuire. Societatea noastră, în bună măsură informațională, deține nenumărate arhive electronice a căror analiză relevă concludent că nu există cazuri de contestare din partea clasei politice a guvernatorului BNR și a Băncii Naționale. Și nici din partea Parlamentului. Iar proba decisivă este legată de cele trei rapoarte (un raport general, elaborat an de an, un raport asupra stabilității financiare, semestrial, și un raport asupra inflației, trimestrial) în care sunt cuprinse, detaliat, atât întreaga activitate a Băncii Naționale, cât și rezultatele obținute. Prin aceste documente, BNR dă seamă periodic, în fața Parlamentului României, cu privire la îndeplinirea obiectivelor ce-i sunt stabilite prin lege. Și cum BNR are o arhivă performantă, iar în această arhivă nu este înregistrată nici măcar o singură notă venită de la Parlament, de la 1 ianuarie 1991 și până în prezent, în care să-i aducă vreun reproș Băncii Naționale, a circula și recircula în spațiul public informația că propunerea de reînnoire a mandatului guvernatorului ar exprima o schimbare de macaz e un fals. Adevărul este că, de trei ani încoace, nu clasa politică, nu Parlamentul îl contestă pe guvernatorul BNR, ci doar un grup restrâns (dar influent) de parlamentari și de formatori de opinie. Fără nicio probă și fără nicio referire la legi ce ar fi fost încălcate.