Opinie. Antreprenorul Florin Pogonaru, reacție la articolul ZF privind „Lazy Banking“: Este momentul ca băncile să-și asume un rol activ, nu doar contabil. Iar statul, în loc să aspire tot oxigenul economiei, trebuie să se retragă din poziția de jucător c

Concurența neloială a statului cu sectorul privat este o formă de impozitare ascunsă – într-o taxă indirectă, nedeclarată, plătită prin dobânzi, salarii distorsionate și acces blocat la finanțare. Un „impozit“ ignorat în toate dezbaterile despre fiscalitate.

Pe măsură ce România se apropie de o recesiune inevitabilă, o întrebare devine tot mai apăsătoare: unde sunt băncile când economia are nevoie de ele? În loc să sprijine companiile, băncile preferă să finanțeze statul român, care oferă un randament generos și niciun risc. Statul a devenit clientul ideal, dar și cel mai nociv pentru sectorul privat.

În ultimul deceniu, ponderea creditelor acordate companiilor în PIB a scăzut de la 16% la 12%. În paralel, băncile au crescut exponențial expunerea pe titlurile de stat. Statul se împrumută ușor și scump, iar băncile încasează sigur și rapid. Această relație – convenabilă pentru ambele părți ñ a dus la o decuplare periculoasă între sistemul bancar și economia reală.