Opinie Cătălin Chimirel: Energia, încotro?

La nivel mondial se simte “frica” tot mai mare a ceea ce înseamnă energia. Global, asistăm de ani buni la o creștere spectaculoasă a facturilor pentru orice formă de energie, pornind de la combustibili și până la energia electrică. În paralel, mediul înconjurător ne dă semnale din ce în ce mai frecvente că nu mai suportă mult timp comportamentul nostru sălbatic și ne impune să luăm măsuri astfel încât să păstrăm echilibrele din natură.

Cele două elemente menționate mai sus au trezit pe cei mai sensibili și mai grijulii dintre specialiștii la nivel mondial și acum assistăm la o “explozie” de idei și acțiuni care vin să pună sursele de energie regenerabilă într-o poziție semnificativă. Sursele de energie regenerabilă recunoscute sunt: energia hidraulică utilizată în centrale cu o putere instalată de cel mult 10 MW; energia eoliană; energia solară; energia geotermală; biomasa; biolichidele; biogazul; gazul rezultat din procesarea deșeurilor și gazul de fermentare a nămolurilor din instalațiile de epurare a apelor uzate. Atât aceste surse de energie, cât și gazele de șist sunt astăzi subiecte arzătoare care ațâță majoritatea guvernelor în goana după așa-numita “independență energetică”.

România nu ar trebui să facă excepție chiar dacă este una dintre țările “binecuvântate” cel puțin la nivel european, beneficiind de resurse proprii de energie clasică precum cărbuni, ape, hidrocarburi, nucleară. Măsurătorile din ultimii ani au demonstrat că România beneficiază și de resurse importante de energie regenerabilă, astfel în România există și zone cu un nivel eolian semnificativ și totodată largi zone cu radiație solară ridicată. În aceste condiții și coroborat cu schemele suport asumate la nivel guvernamental, multe proiecte de centrale electrice eoliene și respectiv centrale electrice fotovoltaice s-au dovedit fezabile. Problema acestora constă în capacitatea limitată a sistemului electroenergetic de “a accepta” injecția acestor centrale datorită caracterului imprevizibil (sau cu previzibilitate foarte limitată) al acestora și având în vedere necesitatea echilibrului permanent între producție și consum.