Opinie Cristian Popa, CFA: Despre lupta cu inflația

“Inflația apare atunci când oamenii încep să vorbească despre inflație” spune un citat celebru al lui Alan Blinder, vice-președinte al Băncii Rezervei Federale (FED[1]) între anii 1994 și 1996. Ei bine, în prezent se vorbește mult despre acest fenomen, la o simplă verificare a trendurilor Google, termenul “inflație” este la un nivel record în căutările românilor din ultimii ani. Mai mult, “febra” inflației pare că a cuprins tot mapamondul[2]. Inflația poate avea mai multe surse însă.

Inflația este o „taxă” parșivă, pentru că deși o plătim, ea nu se vede, nu vine o decizie anuală de impunere pentru ea și nici pe ghișeul.ro nu apare, iar atunci când este mică este greu perceptibilă. Nota de plată a inflației se plătește prin scumpirea bunurilor și serviciilor, o plătesc cu preponderență cei cu venituri fixe, ce nu se ajustează rapid in sus, dar si cei ce au economisiri bancare sau dețineri monetare, “la ciorap”, sau în instrumente cu venit fix. Iar dacă este o inflație la alimente atunci cei cu venituri mici sunt cei mai afectați, pentru că ei au o pondere mai mare a alimentelor în coșul de consum. Chiar dacă veniturile s-ar ajusta, crescând cu rata inflației să presupunem, inflația rămâne o taxă pe economisiri. De-a lungul istoriei, omenirea a trecut prin multe tensiuni sociale și chiar revoluții pornite de la creșterile prețurilor la alimente sau energie.