Opinie Dan Pascariu: 3. Risc și incertitudine

În episodul anterior arătam că esența activității de intermediere financiară o reprezintă administrarea riscurilor, iar riscul este, pe de o parte, pierdere sau amenințare și, pe de alta, oportunitate. Riscul face parte din viața de zi cu zi. Cea mai mare parte a riscurilor cu care s-au confruntat oamenii de-a lungul timpurilor a fost de natură fizică. De la omul preistoric care-și riscă viața pentru a găsi de mâncare (oportunitatea) și până la navigatorii care-și riscau viața pentru cucerirea de noi teritorii (oportunitatea). Chiar și în zilele noastre sunt oameni care-și riscă viața pentru a depăși noi frontiere, pe și sub pământ, pe apă și în adâncuri, în spațiu etc. Apariția și mai ales dezvoltarea comerțului și a piețelor financiare au permis însă o separare a riscului fizic de cel economic și, astfel, investitorii pot să-și riște banii fără să-și pună și viețile în pericol.

Tot din cele mai vechi timpuri, oamenii au inventat și au devenit împătimiți de jocurile de noroc care, deși la modul ludic, reprezintă chiar chintesența asumării de riscuri. Ironia face ca jocurile de noroc să fie cele care au dus la descoperirile lui Cardano în sec. 16 și ale lui Fermat și Pascal în sec. 17, care au pus bazele teoriei probabilității, tocmai pentru că jocurile de noroc reprezentau un laborator ideal pentru a experimenta cuantificarea riscurilor. Probabilitatea a avut întotdeauna acest înțeles dual: unul interpretând trecutul, celălalt privind spre viitor, unul preocupat de ceea ce știm în realitate, celălalt de opiniile noastre despre viitor.