Opinie Daniel Dăianu: Complexitatea și reglementarea bancară: adevărata chestiune

Dezbaterea privind reglementarea și supravegherea piețelor financiare continuă. Deși criza financiară a obligat la reconsiderarea virtuților “auto-reglementării” (light touch regulation), preferată de industrie și practicată, în largă măsură, în ultimele două decenii. În SUA și în UE s-a revenit la reglementări mai strânse și cuprinzătoare, care includ sectorul bancar umbră, fie și parțial. Există însă o reacție a industriei bancare, care menționează pericolul suprareglementării; există și temeri că implementarea imediată a cerințelor de recapitalizare lovesc șansele repornirii economice. Nu vreau să reiau opinii pe care le-am exprimat în paginile ZF în anii din urma. Sunt în favoarea unui alt tip de reglementare față de cel prevalent până în 2008-2009. Păreri în acest sens am exprimat și în Parlamentul Eruopean, unde am susținut că este necesară întoarcerea la spiritul legislației Glass-Steagall, că legislația antitrust trebuie aplicată și în domeniul bancar (cazul entităților gigantice, “too big to fail”) etc.

Guvernatorul Mugur Isărescu a făcut la adunarea Clubului de la Roma o interesantă expunere privind industria financiară.

În acest context l-a evocat pe Andrew Haldane, directorul de cercetare la Banca Angliei, care, recent, a ridicat o chestiune esențială: cum să fie reglementarea și supravegherea având în vedere “complexitatea” domeniului financiar; ideea ar fi că la complexitate nu este înțelept să se răspundă cu reglementări complexe (“la foc nu răspunzi cu foc”). Această teză însă nu echivalează cu respingerea unui alt regim de reglementare, a unei reforme a sistemului. Dimpotrivă! Promovarea simplității, a unor reguli clare și aplicate în mod ferm, ar reprezenta o modificare de fond a sistemului de reglementare și supraveghere. Sunt de acord cu cei care deplâng pletora de noi reglementari, ilustrată și de numărul de pagini ale legislației Dodd-Frank în SUA, de numeroase acte/directive UE în materie. Dar, să nu confundăm numărul de pagini și cantitatea de reglementări cu conținutul și spiritul unei legislații. Un Basel III, care este mai riguros în privința judecării capitalului adecvat, este mai puțin sever decât o limitare a leverage-ului care trece de impreciziile VAR (value at risk). Adaug că, în SUA, legislația a devenit tot mai stufoasă și ca urmare a încercării industriei de a dilua prevederi inițiale.