Opinie Doru Lionăchescu: De la euro la N-euro

Cea mai recentă ediție de weekend a prestigiosului cotidian britanic “Telegraph” alocă aproape o pagină sfaturilor concrete date turiștilor englezi care ar putea fi surprinși în această vară în Grecia de o eventuală revenire a țării la drahmă. Ceea ce părea de domeniul inimaginabilului cu numai câteva săptămâni în urmă a devenit astăzi inevitabil; dilema nu mai este dacă Grecia renunță la moneda unică, ci când și cum se va petrece această tranziție.

Niciunul dintre apărătorii fanatici ai rămânerii Greciei în spațiul monetar unic nu poate articula o soluție rezonabilă, alta decât copilăreasca presupunere că Germania va accepta un transfer fiscal de proporții epice fără o limitare drastică a suveranității statului elen. Or, până și această variantă gravitează de fapt în jurul a două mari semne de întrebare: va accepta contribuabilul german, olandez, nordic în general să subvenționeze sine die funcționarea unor state pe care el le percepe drept corupte, leneșe și risipitoare? Și dacă, printr-un joc al sorții, “Nordul” va accepta asta, vor fi de acord statele debitoare din “Sud” cu condițiile și constrângerile care le vor fi impuse? Cât de realist este un proiect comunitar prin care Germania să accepte transferul gratuit și necondiționat al unei bune părți din prosperitatea cetățenilor săi în numele unui construct politic creat de elite, dar niciodată asimilat integral de marea masă a votanților europeni? Desigur, un astfel de scenariu ar fi ideal, dar eu nu cred că există măcar o minimă șansă ca el să se materializeze. Un astfel de deznodământ pică testul lucidității și al realismului care trebuie să caracterizeze permanent actul guvernării.

Pornind de la premisele actuale, scenariul cel mai probabil devine ieșirea Greciei din spațiul monetar unic, fie dezordonat, la presiunea piețelor, fie printr-un proces cât de cât controlat, în măsura în care liderii politici vor accepta realitatea și vor prelua inițiativa. Argumentele în favoarea acestui curs al evenimentelor sunt multe, însă cel mai puternic derivă din aritmetica poziției bugetare a Greciei: țara este atât de îndatorată, încât readucerea finanțelor sale publice în sfera sustenabilității ar impune o corecție a nivelului de trai al grecului de rând cu 70-80% pe durată nedeterminată!