Opinie Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Preocupări recente la nivel global privind echitatea socială

Problema inegalității nu este deloc nouă în istoria omenirii. Studiul cauzelor și efectelor sale precum și căutarea de mijloace pentru a o combate eficient și durabil reprezintă de multă vreme una dintre preocupările importante ale economiștilor și specialiștilor în politici publice. În vremurile pe care le trăim, profund marcate de dezechilibre la nivelul categoriilor sociale și pe plan internațional între țări, accentuate în ultima perioadă de deteriorarea conjuncturii economice globale pe fondul șocurilor generate de multiple crize suprapuse (la care am făcut referire pe larg în alte materiale), această problemă se înscrie printre prioritățile factorilor de decizie la nivel mondial.

Inegalitatea este asociată, în general, cu o distribuție neuniformă a veniturilor, fiind astfel legată de decalajul dintre cei bogați și cei săraci. Acest fenomen poate fi, însă, determinat și de un acces inegal la oportunități sau la beneficiile generate de activitatea economică. Dacă, la nivel teoretic, o astfel de distribuție inegală este, de regulă, corelată cu abilitățile dobândite prin învățare, alegerile importante făcute de-a lungul vieții sau cu efortul propriu depus de fiecare persoană, în practică poate fi de multe ori generată de acțiunile unor structuri instituționale care au ca efect indirect apariția sau accentuarea unor bariere la nivel social, bazate pe diverse variabile care definesc condițiile indivizilor, precum vârsta, sexul/genul, statutul social ș.a.

World Inequality Database prezintă diferențele dintre totalul veniturilor cumulate de către persoanele aflate între primii 10% și cel cumulat de persoanele aflate în a doua jumătate a distribuției. Datele arată că în majoritatea țărilor, inegalitatea veniturilor a crescut în perioada 1990-2019, inclusiv în România, cu diferența că în economiile de piață dezvoltate inegalitatea era în 1990 deja mai mare în comparație cu România, iar ulterior a crescut într-un ritm mult mai lent. Pentru România, tendința de creștere a inegalității veniturilor a fost mai rapidă imediat după căderea regimului comunist și până la declanșarea crizei financiare globale (2007).