Pagina verde. Plastic – realități și prejudecăți. De ce nu sunt biodegradabil, compostabil, bio-based și reciclabil sinonime?

În ultimii ani, vocabularul plasticului s-a îmbogățit cu o serie de termeni care sună promițător: „bio”, „bio-based”, „biodegradabil”, „compostabil”. Pe ambalaje apar frunze verzi, simboluri care sugerează întoarcerea în natură și materiale prezentate uneori drept alternative „revoluționare” la plasticul convențional. Pentru consumator, concluzia poate părea simplă: dacă un plastic este făcut din materii prime biologice sau dacă este biodegradabil, atunci impactul său asupra mediului ar trebui să fie mult mai mic. Iar dacă, accidental sau nu, ajunge în natură, probabil va dispărea. Însă, în realitate bio”, „bio-based”, „biodegradabil”, „compostabil” nu reflectă neapărat că impactul asupra mediului în cazul acestor ambalaje este zero.

Agenția Europeană de Mediu (EEA) atrage atenția asupra unei confuzii fundamentale: un plastic fabricat din materii prime biologice nu este neapărat biodegradabil, iar un plastic biodegradabil nu trebuie neapărat să fie produs din materii prime biologice. Mai mult, faptul că un material este biodegradabil sau compostabil nu înseamnă că poate fi aruncat în natură și nici că se va descompune rapid pe marginea drumului, într-un râu sau în mare.

Una dintre cele mai importante distincții este cea dintre originea unui material și comportamentul său la sfârșitul vieții. Plasticul convențional este produs în principal din materii prime fosile, precum petrolul și gazele naturale. Plasticul bio-based sau „pe bază de materii prime biologice”, în schimb, este fabricat integral sau parțial din resurse biologice regenerabile. Agenția Europeană de Mediu menționează, printre sursele utilizate pentru astfel de materiale, trestia de zahăr, cerealele și culturile oleaginoase, dar și surse nealimentare precum lemnul, deșeurile organice sau produse secundare, inclusiv uleiul alimentar uzat. Aici apare însă prima prejudecată: dacă materia primă vine din plante, materialul rezultat trebuie să fie biodegradabil. Există plastice bio-based care sunt, din punct de vedere chimic, identice cu variantele lor produse din resurse fosile. EEA dă exemple precum bio-PE și bio-PET. Diferența este originea materiei prime, nu neapărat comportamentul produsului după ce devine deșeu.