Papagalii vorbăreți ai absorbției

Nu știu cum se întâmplă, dar aproape toți cei care ocupă o poziție ministerială care are ca principală atribuție gestionarea fondurilor UE se transformă, dintr-odată, din oameni în papagali. Ieri vorbeai normal cu ei și azi te trezești că-ți dau peste ceafă cu un raport privind “absorbția fondurilor europene” de nu-ți mai revii din visare cam două ceasuri.

Acum vreo patru ani, prin aprilie, Parlamentul a dat o mică lovitură cauzatoare de moarte pentru unele destine politice și l-a zburat de la butoanele puterii pe un fost (și actual) șef al spionilor ajuns premier. Figura izbăvitoare a lui Răzvan Ungureanu care avea de gând să absoarbă toate fondurile europene, inclusiv pe cele ale ungurilor, polonezilor sau slovacilor, a stat puțin pe ecranele televizoarelor, cam așa cât să treacă teribilul viscol din acel an.

A venit un alt cavaler, “cel mai tânăr premier din UE” cum singur își spunea, având la fondurile UE un ministru pe măsură. Manierat, impecabil îmbrăcat, frumos și, da, bine pregătit profesional dacă îi privești CV-ul, Eugen Teodorovici a instituit o manieră de “raportare a absorbției” suis-generis. Așa cum marile religii numără anii de la nașterea lor încoace, Teodorovici a început să numere absorbția fondurilor UE de la instituirea la putere a guvernului USL, făcând complet abstracție de faptul că banii nerambursabili care intrau în vistieria statului sau în conturile companiilor și ale micilor întreprinzători și care creșteau în procente “rata de absorbție” erau, de fapt, rambursări ale cheltuielilor făcute în timpul guvernelor Boc și Ungureanu.