Prețul de piață: ordine, nu haos

Fundamental, prețul este suma de bani pe care cumpărătorul o dă vânzătorului în schimbul unui bun sau al unui serviciu. În cazul în care tranzacția are realmente loc, prețul este numit uneori preț la vedere. Există însă și alte tipuri de prețuri. Unele, cum ar fi prețul marginal, sunt teoretice. Altele sunt legate de momentul unei tranzacții potențiale sau de situația relativă a cumpărătorului și vânzătorului: preț la termen, preț fixat de una din părți (price setter) și suportat (acceptat) de cealaltă (price taker), preț de ofertă, preț al opțiunii (primă) etc.

Totuși, toate prețurile sunt legate într-un mod sau altul de prețul la vedere. De obicei, atunci când vorbesc despre preț, economiștii au în vedere prețul de echilibru al pieței, adică prețul la care cantitatea de bunuri sau de servicii de un anumit fel, oferită spre vânzare pe o anumită piață de toți vânzătorii, este egală cu cantitatea cerută de toți cumpărătorii.

Într-adevăr, dacă există mai mulți vânzători și mai mulți cumpărători, care se concurează între ei, este foarte probabil că va exista un singur preț de echilibru al pieței pentru toți participanții, indiferent ce sunt aceștia: vânzători sau cumpărăori. În general, economiștii presupun că creșterea prețului determină reducerea cererii și creșterea ofertei. Însă, prețul de echilibru al pieței nu este o mărime dată pentru totdeauna. Prețul de echilibru poate crește sau se poate reduce ca urmare a variațiilor cererii sau ale ofertei provocate de factori cum ar fi: creșterea veniturilor nominale; reducerea producției; imperfecțiuni ale pieței (monopol, oligopol, penurie, piață neagră etc.); constrângeri legale (prețuri impuse de stat); tehnică de vânzare (cu amănuntul, cu ridicata, la bursă etc.).