Radu Magdin, analist geopolitic și CEO Smartlink: În acest context global atât de dinamic, companiile românești vor fi fie la masă, participând activ la definirea și valorificarea noilor fluxuri, fie pe masă, suportând pasiv consecințele deciziilor altora

Există un reflex natural și de apreciat în spațiul european: acela să fii pro-european și pro-atlantic. Vorbim aici, în fond, despre o identitate, nu doar despre un calcul politic. România nu face excepție și este foarte bine să știm cine suntem și care ne sunt ancorele. Totuși, acest reflex, de unul singur, nu mai este suficient astăzi. Într-o lume în care regulile comerțului global se rescriu simultan pe mai multe continente, a fi un aliat european loial și un partener atlantic solid nu exclude, ci presupune să fii, înainte de toate, pro-român de o manieră mult mai inteligentă și sofisticată decât până acum.

Ce înseamnă acest lucru în practică? Înseamnă, de exemplu, să înțelegi valurile strategice pe care le generează Bruxelles-ul prin noile acorduri comerciale, prin redesenarea lanțurilor de aprovizionare și prin extinderea exporturilor și să te poziționezi activ pentru a le transforma într-un avantaj național. Înseamnă să nu mai aștepți efectele deciziilor luate altundeva, ci să construiești, deliberat, pe baza unui plan, capacitatea de a folosi acel val în interes propriu. Această logică beneficiază acum de un context geopolitic extrem de favorabil.

Într-o lume în care comerțul nu mai este doar despre tarife și exporturi, ci despre putere, influență și securitate economică, Uniunea Europeană a început să-și regândească strategia globală. Comerțul devine un instrument de politică externă, comparabil ca importanță cu dimensiunea de securitate. Anii 2024-2025 marchează o accelerare clară: Bruxelles-ul nu mai negociază doar acorduri comerciale, ci poziționarea și influența Europei într-o lume fragmentată, tensionată și din ce în ce mai competitivă. Pe fondul incertitudinii generate de revenirea reflexelor protecționiste în SUA și al presiunilor sistemice venite dinspre China, Uniunea Europeană a ales să răspundă nu prin retragere, ci prin expansiune strategică. Rezultatul? Două direcții majore care redesenează harta economică a Europei: filiera latină și pivotul către secolul asiatic. Pentru România, această mutare nu este un detaliu tehnic de ignorat. Este, îndrăznesc să o spun, o oportunitate istorică.