Radu Magdin, CEO Smartlink Communications: Managementul tigrilor românești și secolul asiatic

Secolul XX a fost martorul mai multor miracole economice. Unul dintre cele mai importante a fost transformarea Coreei de Sud într-o putere economică și tehnologică care continuă să performeze în noua era a inovației. Spre exemplu, pe partea de energie curată, Coreea de Sud a înregistrat în 2022 3200 de brevete de înaltă calitate, față de 3800 pentru întreaga Uniune Europeană cu retorica sa verde și 3900 pentru Japonia. Modelul sud-coreean a fost cel al managementului-tigru, un rezultat al îmbinării culturii confucianiste, a modelului japonez de capitalism industrial, a antreprenorialismului american și al dirijismului din perioada pre-democrată. În cartea sa, „Semințele managementului-tigru – fundamentele capitalismului coreean”, Martin Hemmert a analizat fuziunea acestor elemente, toate de import, într-o formulă autentică coreeană de dezvoltare a unor campioni naționali competitivi global.

Mă preocupă analiza acestor modele nu pentru că aș crede că ele pot fi aplicate mot-a-mot în România, ele fiind contingente istoric și cultural, ci pentru că dezvoltarea României în perioada următoare necesită o abordare de management-tigru (sau poate lup?) inspirată din varii modele naționale de succes dar calibrată la realitățile, slăbiciunile și avantajele comparative ale României. Trebuie să trecem dincolo de faza de mimetism, uneori prematur sau neadecvat, și să dezvoltăm o cultură strategico-economică națională din care să reiasă modelul care să ne asigure dezvoltarea în perioada următoare. În curând, ne vom atinge limitele modelului actual de dezvoltare, provocator de dezechilibre prin supra-ponderea consumului, și riscăm să ajungem în „capcana venitului mijlociu”. Nu suntem singurii în această situație, însă literatura de specialitate ne spune că, odată intrați în capcană, cu greu vom reuși să ne reformăm economic. Lupta politică pentru o plăcintă stagnantă ne va distrage atenția, iar riscul este de a îmbătrâni fără să fi ajuns bogați și dezvoltați și fără să fi realizat convergența cu Vestul Europei. 

Accentul pus în discursul național pe reforma statului nu a fost dublat de un accent similar pus pe designul sectorului privat și a diviziunii potrivite a muncii dintre public și privat pentru a continua parcursul de tigru european. Nu mai putem fi un hub competitiv prin costul redus al muncii, nici în producție și nici în IT. Lanțurile de producție europene în care ne-am integrat și au asigurat capital și transfer de know-how care ne-au alimentat creșterea până acum au devenit fragile și stagnante. La fel ca Japonia și Coreea de Sud la vremea lor, trebuie să absolvim școala integrării economice regionale și să devenim globali. A sosit momentul Romaniei Globale si a internationalizarii accelerate a lupilor dacici de secol XXI.