Ratificarea tratatelor europene

Se vorbește tot mai mult despre nevoia de a avea un nou tratat european. E bine că există o gândire evolutivă a proiectului european, iar inevitabil trebuie să abordăm și juridicul în acest context.

Construcția europeană este un mecanism început după cel de-al doilea Război Mondial în care țările de pe continentul european doresc să creeze fundamentul unui proiect comun, în care să trăim în pace și să prosperãm economic. A pune resursele împreună, a delega competență legislativă unei structuri superstatale, nu este ceva evident și, desigur, există multă reticență din partea unor state membre. Exemplul Marii Britanii, care a făcut parte din UE vreo 40 de ani, este concludent.

Cineva îmi zicea, desigur forțând limbajul, că Uniunea Europeană este “singurul partid politic european”, iar competiția politică este cu țările membre. Dacă urmărim evoluția tratatelor europene, se observă că treptat tot mai multă putere legislativă s-a trasferat de la sistemul național la cel european. Unii specialiști spun chiar că 75% din legislația de pe continentul european are proveniență acum de la Bruxelles.