Realitatea crudă: România are cei mai puțin contribuabili la bugetul public de pensii, din Uniunea Europeană. Cu ce să crești atunci pensiile?

♦ Cu mai mulți ani în urmă, președintele Cehiei, într-un interviu pentru ZF, se mira: Eu, spunea el, nu înțeleg cum de România are 9 milioane de oameni activi (18-64 de ani) și doar 4 milioane și ceva de oameni care muncesc. Restul ce fac?

Restul? Restul muncesc în străinătate și contri­buie la sistemul de pensii din Italia și din Spania, de unde vor și primi pensia, alții „sunt PFA” și plătesc puțin statului din veniturile lor, pentru că legea le permite sau pur și simplu, trag mâța de coadă, cu un ciubuc de ici-colo. Dacă vezi statisticile, însă, realitatea este crudă: România este țara cu cei mai puțin contributori la sistemul public de pensii din UE. Nu că nu ar fi în multe privințe pe ultimul loc, dar aici povestea este mult mai amară. Pentru că, după 30 de ani de capitalism postcomunist, România trebuie să se pregătească pentru o nouă generație de cerșetori – pensionarii din gene­rația „decrețeilor” care vor avea pen­sii de mizerie – o dată pentru că nu au contribuit pentru că nu le-a păsat, crezând că moartea este departe, a doua oară pentru că au fost înșelați de angajatori, a treia oară că statul s-a comportat nepăsător cu cetățenii săi.

În România sunt 1,5 milioane de joburi la negru, sunt 500.000 de PFA-uri care plătesc minimul posibil bugetului statului. Astfel, se face că veniturile statului din taxe și impozite sunt la 27% din PIB, față de o medie a UE de 40%. Oameni care au 2000-3000 de euro salariu/lună nu plătesc impozit pe venit, dar îl plătesc cei cu venitul minim pe economie, de câteva sute de euro. Unde este dreptatea socială – dincolo de orice doctrină? Astfel, economia se mută în zona gri. Iar bugetul trebuie să plătească pensii și salarii, să facă autostrăzi, să construiască spitale și școli publice. Cu ce? Când un sfert din cheltuielile statului sunt din împrumuturi. O treime din bugetul public de pensii este alimentat din bugetul de stat, adică din taxe și impozite și nu din contribuții, cum ar trebui. După 30 de ani de capitalism.