Reducerea amplorii contractelor de muncă pe perioadă limitată poate fi un indicator al sănătății economiei mai precis decât ocuparea integrală a forței de muncă. În Polonia, munca temporară este o tendință în urcare. În sudul Europei se vorbește deja de o

Italia, Spania, Portugalia, Grecia, eco­no­miile distruse de criza datoriilor su­ve­rane, sunt de nerecunoscut astăzi față de cum erau în urmă cu un deceniu în ceea ce privește viața de pe piața muncii. De la rate ale șomajului crescute ca după război s-a ajuns la cote minime record. Acest lucru ține de natura economiilor, care prosperă atât timp cât turismul le hrănește, iar numărul de turiști este la niveluri istorice, dar și de o schimbare pe piața muncii care a luat amploare între timp: explozia contractelor temporare.

Tendința este asociată cu nesiguranța, cu salarii mici și cu persistența disparităților regio­nale. Schimbare se observă și la celălalt capăt al Europei. Cererea pentru muncitori de ocazie și cu contracte pe termen scurt din partea angaja­torilor este în creștere în Polonia, cea mai mare economie est-europeană. Trendul a început să îngrijoreze după pandemie, odată cu apariția inflației, care a erodat puterea de cumpă­rare, și cu amplificarea incertitudinilor legate de afa­ceri și economie în general. În prezent, compa­niile sunt tentate să folo­sească zili­eri din cauza creșterii costu­rilor cu forța de muncă.

În Spania, un număr record de persoane au loc de muncă, iar rata șomajului este la cel mai scăzut nivel din ultimii 15 ani. De asemenea, după marea criză a crescut și nu­mărul de tineri care lucrează sau studiză. Proporția celor cu vârsta între 15 și 29 de ani care nu fac nimic s-a prăbușit de la 22,5% în 2013 la 12%, a remarcat The Economist. În toată Europa sudică tot mai mulți oameni își găsesc de muncă, iar piața muncii livrează date remarcabile pentru o regiune care în trecut a ocupat cele mai de sus poziții din UE la rata șomajului.