Reportaj la Oltchim, gigantul chimic adormit

Când auzi de Oltchim Râmnicu Vâlcea, o companie în insolvență și cu pierderi uriașe, cu producția oprită și oameni în stradă, îți imaginezi că este un morman de fiare vechi, o uzină prăfuită și invechită cum sunt atâtea altele care au fost falimentate și demolate după Revoluție, dar când ajungi la fața locului și vezi instalațiile moderne și procesele de producție automatizate, monitorizate prin tablouri de comandă cu ajutorul calculatoarelor, echipamente aproape noi în care s-au investit sute de milioane de euro în ultimii zece ani, te întrebi cum a putut să ajungă Oltchim în această situație. Tehnologic, Oltchim nu este cu nimic mai prejos decât alte combinate din Europa, piață pentru produsele sale există, dar totuși de jumătate de an instalațiile se învechesc fără să producă nimic. Principala problemă: lipsa materiei prime.

Peste 3.000 de angajați ai Oltchim vin zilnic la muncă, chiar dacă de jumătate de an combinatul nu produce nimic. Chiar și acum după ce combinatul a intrat în insolvență, iar 90% din instalațiile de pe platforma de la Râmnicu Vâlcea nu mai produc, toți angajații sunt la lucru pentru a ține echipamentele în cea mai bună stare de funcționare în speranța că noua conducere va reuși să atragă destule finanțări pentru a putea redeschide și celelalte secții de producție.

După ce intri pe poarta combinatului, cât vezi cu ochii sunt zeci de hectare de clădiri și instalații. Ca să ajungem de la o secție la alta, conducerea combinatului ne-a pus la dispoziție o mașină. Altfel am fi pierdut probabil o zi întreagă ca să vedem combinatul de la un capăt la altul.