Reportaj ZF. Ce spun refugiații din Ucraina care au fost cazați într-un cămin studențesc bucureștean. „Cinci zile am stat în beci și am așteptat să murim. Am dormit doar ziua, pentru că noaptea nu puteai dormi de sunetul rachetelor și avioanelor”

Marți după-amiază, 1 martie 2022, într-unul din căminele studențești din București este o forfotă ieșită din comun. De obicei liniștit și cu holurile goale, acum abia îți puteai face loc printre oamenii din holul de la intrare. Căminul Fundeni al Universității din București a primit prima tură de refugiați ai războiului din Ucraina, majoritatea studenți și profesori din alte țări – India, Nigeria, chiar și Bulgaria – în tranzit spre casă.

Lângă o masă încărcată cu borcane de zacuscă, conserve, borcane cu dulceață, săpun, pastă de dinți și o bere Skol la PET, studenții străini le povestesc studenților din București cum nu vor uita niciodată sirenele care răsună de aproape o săptămână în Ucraina. Interlocutorii străini sunt printre cei norocoși, pentru că în afara stresului de a auzi sirene nu s-a întâmplat nimic în orașul ucrainean Ternopil, de unde au venit ei. Ternopil, care se află la 3 ore de Liov, este un oraș de puțin peste 200.000 de locuitori din Vestul Ucrainei.

Ușa căminului se deschide din nou și de data asta intră doi tineri mai puțin norocoși. George, student nigerian și Marina, iubita lui ucraineancă. George și Marina vin din Cerkasî, un oraș de 280.000 de locuitori din centrul Ucrainei, între Donbas și Kiev. Studenții români îmi spun că Marina este singura ucraineancă, pentru că prima tură de refugiați este compusă în cea mai mare parte de studenți din alte țări, care vor sta o zi sau două, iar apoi vor pleca spre țara natală.