Revolta fermierilor: Practica lăsării pământului pârloaga, o vreme, este de mii de ani, nu este inventată de Comisia Europeană

Fermierii europeni sunt supărați că Comisia Europeană le cere să lase 4% din terenurile fertile necultivate ca „pământul să se odihnească“. Dar practica lăsării pământului „să se odihnească“ are trei – patru mii de ani. Iată ce scrie Vechiul Testament (Levitic, capitolul 25).

Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: «Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului. Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via și să strângi roadele. Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via. Să nu seceri ce va ieși din grăunțele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pă­mânt. Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului, să vă slu­jească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine, vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană»”.

Expresia „anul sabatic“ practicat de unii angajați cu bani, cu acordul angajatorului, vine din acest îndemn: lasă pământul să se odihnească și odihnește-te și tu. Este un an în care călătorești (sigur, pe banii tăi, dacă-i ai), scrii o carte, faci ce vrei, dar nu mergi la job. În fond, Dumnezeu a făcut, spune cartea Genezei, lumea în șase zile și într-a șaptea s-a odihnit. Așa că și pământul trebuie să se odihnească. Discuția dintre Dumnezeu și Moise, este, firește, legendă. Că oamenii de atunci au văzut că pămantul „trebuie să se odihnească” – iată cum observațiile simple nasc religii complicare.