Roxana Petrescu, ZF: Recapitularea unei crize

Criza din Orientul Mijlociu este în plină desfășurare la momentul în care pleacă în tipar această a 15-a ediție a anuarului ZF Energie (31 martie), dar conținutul acestui proiect cred că va rămâne relevant indiferent de deznodământul pe care toți ni-l dorim cât mai rapid.

Dacă mai avea cineva un semn de întrebare privind tranziția energetică, acest semn de întrebare ar trebuie să se transforme într-o certitudine. Tranziția nu este despre o dorință de a deveni verzi, ci despre acces sigur la resursele fără de care economiile europene nu pot funcționa. Una dintre principalele diferențe dintre izbucnirea războiului din Ucraina și criza din Orientul Mijlociu este evoluția prețului la energia electrică. La acel moment, scumpirea masivă a gazului natural s-a văzut imediat în prețul electricității. De data aceasta, lucrurile nu au stat la fel, iar scumpirea energiei în contextul dublării prețului la gazul natural s-a limitat pentru moment la un salt de 20-30%. De ce? Pentru că în această perioadă ponderea energiei verzi în mixul de energie a ajuns la circa 50%. Ce înseamnă acest lucru? Că o parte din producția de energie care se baza pe gaze a fost dislocată de eoliene sau solare, de prosumatori. Mai departe care este impactul? Că gazul scump închide în mai puține intervale piața, iar asta se vede în preț.

DAR, în timp ce producția de energie a înregistrat o schimbare, partea de consum rămâne în multe domenii dependentă de resursele fosile pe care UE nu le are și nu le va avea vreodată. Cu miliarde de euro injectați în importuri de echipamente solare din China, electrificarea economiilor europene, a transporturilor, a încălzirii rămâne un mit unde se bate pasul pe loc de un deceniu. Gazul este peste 20% din energia primară pe care o consumă UE, consumul de gaz chiar a crescut anul trecut, peste 90% din gazul consumat este importat, iar pentru casnici gazul este cea mai importantă sursă de energie.