Să măsurăm de două ori înainte de a tăia o dată

Aprecierea masiva a francului elvetian ne-a adus aminte despre lectia de baza a oricarei investitii: corelatia stransa dintre risc si castig. Solutiile administrative artificiale pot fi devastatoare pe termen lung, iar creditarea nu are nicio sansa sa isi revina sub amenintarea unor masuri retroactive de natura sa creasca si mai mult pierderile sistemului bancar.

Efectele aprecierii francului elvetian fata de leu ne-au adus aminte in mod brutal ca nu exista “mese gratuite” si ca totul se plateste. Castig mic-risc mic, castig mare-risc mare. Este o relatie care ar trebui scrisa cu litere mari in orice ziar de profil zi de zi, saptamana de saptamana pentru a nu fi uitat. Deoarece in Romania se pare ca uitam prea repede diversele experiente ale ultimilor doua zeci de ani cand oameni obisnuiti care au vazut doar castigul mare promis de o investitie/plasament  ignorand riscul asociat, si el mare, au pierdut multi bani si chiar economii de o viata.

Problema esta ca, de dragul popularitatii, exista o tentatie foarte mare de a incerca sa se modifice administrativ aceasta corelatie. Sa ne gandim… Ce bine ar suna castig mare-risc mic! Cine nu si-ar dori acest lucru? Ce debitor la o banca nu si-ar dori ca peste noapte datoria sa sa fie injumatatita sau chiar anulata? Toata lumea! De aici si tentatia politicului de a veni din cand in cand cu astfel de initiative care incearca sa impuna o regula iluzorie: castig mare-risc mic.