Sarumâna domnu Onțanu, mai e sarmale? Nici măcar o țuică mică?

Pe când era puternic și în bani, fostul primar al sectorului 2 Neculai Onțanu întindea, de sărbători, sub sigla UNPR, partidul generalilor “reîncărcați”, mese mari în parcul din fața primăriei. Cetățenii se așezau la rând și primeau un castron cu fasole cu ciolan, o data, alta data câte un castron cu sarmale, un sfert de pâine albă și un ardei iute și, obligatoriu, un pahar de tuica.

Domnul Mihai, vecinul meu, era mereu pe fază. Nu știu cum făcea, cum dregea, dar, după o astfel de parnghelie, mă trezeam, spre seară, cu el la ușă cu un castron de sarmale în mână:

– Domnu’ Mihai, știți, dați altcuiva, ca eu cu tocătura nu mă prea împac…