Scumpirea electricității și gazelor naturale pune și mai multă presiune pe băncile centrale est-europene să crească dobânzile, adică să majoreze prețul creditului. O analiză a Goldman Sachs a găsit că Polonia, Ungaria, Cehia și România sunt mai expuse la

Ca răspuns la creșterile de prețuri, banca centrală a Cehiei a efectuat luna trecută cea mai mare majorare de dobândă din ultimul sfert de secol. Banca centrală a Ungariei a reacționat la accelerarea inflației cu cea mai agresivă scumpire a creditului din UE. În Polonia, actualii șefi ai băncii naționale spun că ar fi bine să mai aștepte pentru că dobânzile mari ar frâna creșterea economică, iar inflația este oricum trecătoare. Însă o coaliție fără precedent de foști oameni de decizie ai instituției îi cere actualului guvernator să urce de urgență dobânda pentru că altfel riscă să scape inflația de sub control. Iar acest lucru ar însemna o încălcare a constituției țării.

Dependența de importuri și de investițiile străine,  vulnerabilitatea monedelor în fața șocurilor interne și externe, nevoia de a balansa creșterea economică adesea explozivă și nesustenabilă  cu creșterile de prețuri pun băncile centrale ale economiilor emergente, cum sunt cele din Europa de Est, în fața unor alegeri dificile. Criza actuală, cu pandemia revenită cu forțe noi, cu scumpiri generalizate, cu penurii de tot felul și întreruperi pe lanțurile de aprovizionare și pe deasupra și cu o criză a energiei, face viața și mai grea acestor instituții.

În Polonia, cea mai mare economie a regiunii, inflația a accelerat de la 5,5% în august la 5,8% în septembrie, potrivit datelor statistice oficiale preliminare. Carburanții de la benzinării s-au scumpit cu aproape 30% față de anul trecut. Prețurile electricității și gazelor naturale au urcat cu 7%. Iar scumpirile nu se vor opri aici. Analiștii de la ING văd inflația anualizată poloneză atingând 7% în decembrie. Partidul de guvernământ este în campanie electorală, așa că șeful băncii centrale Adam Glapinski, un aliat al guvernării, nu se grăbește să acționeze contra inflației prin creșteri de dobânzi, adică prin scumpirea creditului. Piața energiei nu este încă liberalizată, iar cadourile electorale abundă, astfel că impactul inflației este oarecum mascat. Analiștii de la ING văd banca centrală livrând, în materie de politică monetară, mai puțin decât se așteaptă investitorii, ceea ce ar trebui să ducă la deprecierea zlotului. Însă un zlot mai slab ar face exporturile poloneze mai competitive pe piețele internaționale, unde ar fi vândute în euro sau dolari. Această soluție de creștere, cu monedă slabă și credit foarte ieftin, a fost aplicată până nu demult și de banca centrală a Ungariei și pe ea insistă guvernul Turciei. Economia ungară a fost la un pas de a intra într-o criză valutară în urmă cu aproape un deceniu, în timp ce lira turcească este de câțiva ani într-un picaj aproape continuu. De obicei, deprecierile aștern calea inflației. În Polonia, inflația persistentă și exagerată a polarizat opiniile din consiliul de politică monetară al băncii centrale. În septembrie, câțiva membri ai consiliului au propus majorarea ratei de dobândă de referință de la 0,1% la 2%.