Silviu Cerna, membru în Consiliul de Administrație al BNR timp de 17 ani, povestește cum au fost începuturile Bănca Naționale, când nu avea resursele umane pentru a realiza tranziția și cum independența BNR trebuie apărată pentru că este un bun al întregi

♦ La începutul anilor ‘90 când România încerca să se debaraseze de trecut, un proces care ne-a costat anii ‘90, pentru a trece la capitalism, la o economie de piață, la deschiderea granițelor către lumea liberă, Mugur Isărescu, cel care a fost numit guvernator al Băncii Naționale, s-a îndreptat către Silviu Cerna, un profesor de economie din Timișoara, pentru a fi membru în consiliul de administrație și pentru a-l susține în crearea unei bănci centrale noi, moderne, și mai ales independentă, dar și a unui sistem bancar pe două niveluri – bancă centrală și bănci comerciale, diferit de modelul anterior, de tip sovietic ♦ Silviu Cerna era printre puținii profesori de economie, alături de Costin Kirițescu și Constantin Ionete, de exemplu, care în momentul ‘90  știau ceva despre cum funcționează o bancă centrală într-o economie capitalistă și care fuseseră expuși la informații și teorii economice externe înainte de 1989 și puteau susține același model pentru România ♦ De fapt, opt din cei nouă membri ai primului consiliu de administrație al BNR au fost propuși de Mugur Isărescu ♦ Într-o opinie scrisă pentru ZF în seria de articole „30 de ani de sistem bancar în România“, Silviu Cerna, acum la 71 de ani, care a fost timp de 17 ani membru în consiliul de administrație al BNR (1992-2009), povestește începutul formării băncii naționale în varianta modernă, și mai ales independentă de politic, idee pe care o susține cu tărie și astăzi, când toate teoriile economice sunt date peste cap, iar intervențiile băncilor centrale pentru asigurarea stabilității financiare sunt tot mai necesare ♦ „O problemă mult mai dificilă, nesoluționată complet nici la ora actuală, a fost însă acceptarea independenței băncii centrale de lumea politică și în general de societatea românească“, menționează el ♦ Cerna spune că BNR poate contracara într-o anumită măsură acuzațiile la adresa sa prin creșterea transparenței, poate explica mai bine modul în care cooperează cu organismele financiar  monetare și cu băncile centrale din alte țări care constituie adevăratul interes național, nu răsuflatul mit al suveranității economice într-o lume globalizată. Mai presus de toate, BNR poate continua să evite să intervină sau să fie atrasă în luptele politice”, încheie Silviu Cerna. (Cristian Hostiuc)

“Silviu Cerna: Banca Națională și schimbarea la față a României

La începutul anilor 1990, Banca Națională a României (BNR) s-a confruntat cu o serie de provocări formidabile. Autoritățile „emanate“ din revoluție au ezitat să lanseze reformele necesare pentru transformarea economiei planificate în economie de piață, cochetând mult timp cu „a treia cale“, „modelul suedez“, „economia so­cial(ist)ă de piață“ etc. Această stra­tegie „graduală“ a amplificat deze­chilibrele economice moștenite din pe­rioa­da comunistă, a împiedicat refor­mele necesare și a întârziat orien­tarea țării spre structurile euro-atlan­tice. Refor­mele au devenit ceva mai susținute doar după ce Consiliul Euro­pean de la Helsinki, din decem­brie 1999, a decis includerea Ro­mâ­niei (și a Bulgariei) pe lista țărilor candi­date și începerea negoci­erilor de aderare (februarie 2000). În perioada urmă­toare, eva­luările periodice ale Comi­siei Euro­pene au relevat că Ro­mânia înregis­trează unele progrese în pre­gătirea sa pentru aderare, însă abia în 2004 UE a recunoscut că această țară are o economie de piață funcțională.